Personalitatea lui Macedonski este una dintre cele mai importante ale poeziei române. Opera sa reprezintă un moment decisiv de trecere de la romantism spre simbolism. Poetul aduce numeroase note şi accente proprii, originale; dă o nouă şi ultimă strălucire romantismului românesc; dezvăluie o mare capacitate de experimentare şi asimilare creatoare a formelor estetice. Cea mai importantă proză a lui Alexandru Macedonski „Le Calvaire de Feu“, în versiune românească aparută sub titlul Thalassa (1916), este cea mai puţin cunoscută, uitată în mod cu totul regretabil. Cu o fizionomie proprie, absolut unică în cuprinsul literaturii noastre, este un amestec de poem simbolic şi roman liric. În primăvara lui 1905 având cele douăsprezece caiete ale manuscrisului în faţă mărturiseşte: „Zece ani de stăruinţă pentru limba şi stilul închise în această carte şi şaisprezece pentru conceperea şi întemeierea aceleiaşi lucrări în franţuzeşte sunt, fără îndoială, o nebunie, dar am facut-o“ (Adrian Marino. Viata lui Alexandru Macedonski. Bucureşti, 1966, p. 438). Mai jos avem manuscrisul lui Macedonski, prin care donează Bibliotecii Fundaţiunei Universitare Carol I un exemplar din romanul „Le Calvaire de Feu“, apărut la Paris în 1906, editura E. Sansot et Cie (Bibliografia Românească Modernă. Vol. III. Bucureşti, 1989, p. 147, nr. 33611). Acesta s-a bucurat de o critică favorabilă în revistele Mercure de France şi Gil Blas. Manuscris olograf în limba română este scris cu cerneală albastră cu 12 rânduri pe pagină. Hârtie confecţionată la Buşteni, are în filigran marca „C. & S. S. Buşteni“ şi imaginea unui urs. Acest manuscris se păstrează în arhiva bibliotecii, dosarul nr. 37 (anii 1907-1908). Acest roman editat în 1906, ediţie princeps se regăseşte în colecţiile Bibliotecilor Centrale Universitare „Lucian Blaga“ – Cluj şi „Eugen Todoran“ – Timişoara.