Prezenta comunicare pune în evidenţă câteva aspecte privind originea substantivelor feminine în limba română, raportându-le, într-o manieră directă sau indirectă, la corespondenţele lor etimologice adjectivale. Analizând aproape o suta din dubletele seriei sus menţionate, autorul a ajuns la următoarele concluzii: raportul lexicologic şi, în consecinţă, tratamentul lexicografic al adjectivelor şi substantivelor feminine corespondente sunt inconsecvente şi au nevoie de corecturi, provenienţa substantivului poate să fie internă (prin conversie la nivelul limbii române), externă (prin împrumut direct de la un etimon nominal provenit, la rândul său, dintr-un adjectiv) sau mixt (prin conversie internă, după un model analogic extern). A fost scos în evidenţă caracterul de omonimii etimologice şi de paronime ale dubletelor analizate, fapt care trebuia să fie marcat, într-o manieră sau alta, inclusiv în dicţionarele explicative actuale.