Biblioteca Fundaţiei Universitare „Carol I” concepută de ctitorul său în scopul de a fi pentru studenţi „un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu […] avea prin grija regescului întemeietor, care a plătit şi primele cărţi achiziţionate până la momentul deschiderii, un fond de înaltă ţinută academică - publicat atât în ţară cât mai ales, la acea dată, peste hotare. Lucrările care intrau în bibliotecă erau selecţionate cu mare atenţie şi exigenţă de bibliotecari, cu serioase studii şi titluri academice, şi erau comandate la cei mai reputaţi librari din ţară sau din Europa. Deşi Fundaţia Universitară „Carol I” nu avea prevăzut în regulament împrumutul şi primii săi bibliotecari şi directori respectau, cu rigoarea inspirată de fondator, regulamentele totuşi, oameni de ştiinţă fiind, manifestau înţelegere pentru necesităţile de documentare ale universitarilor şi în cazul unor mari profesori admiteau împrumutul unor lucrări de mare valoare. Un document din arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, datat 1923, ne reaminteşte un astfel de gest prin care Biblioteca Fundaţiei Universitare „Carol I” sprijinea documentarea mai lesnicioasă a marilor profesori ai Universităţii bucureştene. Din 11 iunie 1923 am găsit o scrisoare trimisă de la Direcţia Generală a Arhivelor Statului, în timpul directoratului lui Constantin Moisil (1923 – 1938), prin care Fundaţiei Universitare „Carol I” îi erau înapoiate două volume găsite în biroul fostului director al Arhivelor Statului, marele istoric Dimitrie Onciul (1856 – 1923), trecut în luna martie a acelui an la cele veşnice. Pe marginea scrisorii prof. Alexandru Tzigara-Samurcaş, cu proverbiala sa rigoare, pentru respectarea regulamentelor şi grijă faţă de integritatea colecţiilor, dispune efectuarea unei cercetări pentru a se vedea dacă profesorului nu îi fuseseră împrumutate şi alte publicaţii.