Prima operă filosofică din literatura română în care autorul, el insuși figură enciclopedică, Dimitrie Cantemir, abordează o temă de interes universal, și anume, antagonismul dintre trup si suflet, vede lumina tiparului în deceniul nouă al secolului al XVII-lea, în Iași, în timpul domniei fratelui său, Antioh Cantemir. Ediția din al cărei tiraj Biblioteca Centrală Universitară "Carol I" deține un exemplar, a fost descrisă în volumul 1 al bibliografiei lui BIANU, I. , N.HODOS, D. SIMONESCU, "Bibliografia româneasca veche: 1508-1830", București, 1903, p. 355-365, nr. 110. Ediția bilingvă, un in folio având primele 10 f. nenumerotate, 138 f. numerotate după sistem grecesc, urmate de alte 6 f. nenumerotate, are textul românesc tipărit cu alfabet chirilic și grecesc, dispus pe două coloane. Pe unele file, pe manșetă, sunt tipărite glose în limbile româna și greacă. Exemplarul cu inv. Cvr. 738 deținut de Biblioteca Centrală Universitară "Carol I" este incomplet, lipsind f.[6] de la sfârșit. Signaturile sunt redate prin caractere chirilice: [ ]10, [az-iat]4, [ia]3. Titlul este înscris în chenar-poartă cu ornamente florale stilizate. Pe verso filei [1], se afla stema Moldovei, cu soarele în sinistra și luna în dextra, sub simboluri fiind scris: "Soarele cu luna pre unde luciaște, Adecă-n tot locu[l] slăvit să găsește" . Pe aceeași filă, în a doua jumătate, sunt imprimate 14 versuri la stemă, încadrate într-un chenar cu motive fitomorfe. Pe f. [10] v., o xilogravură cu reprezentarea personificată a celor 2 concepte antitetice, trupul și sufletul. Deasupra personajului din stânga inscripția: " Desfrânata lume sau trupul"; deasupra personajului din dreapta este mențiunea: "Omul înțelept sau sufletul"; de jur-imprejurul gravurii, este tipărit în greacă și-n română cu alfabet chrilic textul: " Ce ia[s]te omulu ca lai sic!] pomenit, sau fiiul omului că lai [sic!] ce[r]ceta[t]; micșuratulai [sic!] cu puți[n] oare decât îngerii, cu slava si cinste lai [sic!] incorunat, asezatulai [sic!] preste lucruri manulor tal[e]. To[a]te ai supus supt picio[a]rele lui, oile si boii însă și dobito[a]cele câ[m]pului. Paseril[e] ceriului și peștii mării. Nepriatinii omului casasii lui, Mihe.[sic!] [3, 10]. 3. Înțelepciunia cărnii e moarte. Rom. [3,8]. Ucide s[u]f[l]etile carile nu mor. Ezec. [3,13]". Pe f. [2-5] se află o dedicație a autorului către fratele său, Antioh Cantemir, textul dedicației, păstrând arhitectura volumului, fiind bilingv, românesc și grecesc: "Blagocestivului prea luminatului și noaa cinstitului, dulcelui și mai marelui frate, Ioan Antiohu Constantinu Voevod, cu Dumnezaiască mila, Domnu, Oblăduitoriu Țarăi Moldavii, dela [sic!] alu Măriii sale mai mic și plecat frate, Ioan Dimitrie Constantin Voevod. Carte de închinăciun /Alu Marii tale mai micu, și plecatu frate, Ioan Dimitrie Constantin Voevoda. Dela Udrii=To Eusebestato Eklamprotato Sebasmiotato te kai peripotheto presbytero [et] gnisio moi adelpho Ioanni Antiocho Konstantino Voevoda, eleo Theou authenti kai hegemoni pasis Moldavias. Para tou neoterou kai tapeinou tes autou eklamprotitos autadelphou, Ioannou Dimitriou Konstantinou Voevoda aphierotiki epistoli / Tes sis eklamprotitos mikroteros, kai tapeinos Adelphos. Ioannis Dimitrios Konstantinou Voevodas. Apo Adrianoupoleos. Filele [5 v.-8v.] conțin o dedicație a autorului adresată cititorului, în româna și greacă: "Cetitoriului și de ostenința iubitoriului, bucurie/ Voitoriului de bine Ioan Dimitrie Constantin Voeboda=To philopono anagnosti chairein/ Ho ta sympheronta soi deomenos Ioannis Dimitrios Konstantinou Voevodas. La f. [9r-10r.], o ultimă dedicație,bilingvă, adresată lui Dimitrie Cantemir de Ieremia Cacavela: "Prea luminatului,blaiocistivului și prea cuvântărețului, Ioan Dimitrie Constantin Voevod / A Mării Tale smeritu slugă și rugătoriu Ieremia Cacavela=To Ganlinotato [i. e. Galinotato] Eusebestato kai Logiotato Ioanni Dimitrio Konstantino Voevoda. Hosa ta pros Theos katathymia/ Tes ses Galinotetes tapeinos delos kai euchetis Ieremias ho Kakavelas. La f. [138 v.], text bilingv, românesc și grecesc, "Ale stoicilor porunci zeace"="Ton Stoikon parangeliai deka". Pe f. [1r. ] din seria nenumerotată de la sfârșit, "A altuia învățătură=Parangeleiai tinos anonymou". Filele [3v.- 4r.], "Scara a cărții dintâi și a doa, fietece pe cap în câte frunză și în care iaste, pentru lesne aflaria cia se cade= Pinax tou protou [kai] deuterou bibliou, katheke pholi eis posa phylla [kai] eis poion prosopon einai, ho arithmos einai ton kephalaion [kai] hoi dyo eis ten akran, ton phyllon [kai] ton prosopon. Pe f. [3] de la sfârșit, tipărit în 13 rânduri un text bilingv, reprezentând un îndemn de finalizare a cărții și de indicare a locurilor cu principalele probleme dezbătute. Lucrarea se incheie cu Scara a cărții a triia=Pinax tou tritou bibli[ou] la f. [4r.-5v.]. Exemplarul deținut de Biblioteca Centrală Universitară "Carol I" păstrează legătura originală, din carton și piele maro; pe coperta [1], încadrat de trei chenare, se afla un medalion imprimat la rece reprezentând chipul unui sfânt; pe ultima copertă, în interiorul a altor trei chenare, se află un ornament floral obținut prin imprimare la rece; exemplarul păstrează urmele încuietorilor. Exemplarul cu inv. Cvr. 738 are multiple însemnări de circulație, cu cerneală neagră, în limba greacă. La f. [5r.], din șirul nenumerotat de la începutul tomului, se află un ex libris sub forma: "ek ton tou konstantinou, tou kai tes tou hyou Th[eod]orou [?]. Pe f. [8v.] se găsește o altă însemnare de posesie, cu textul: "ek ton tou knstantinou [...?] tou megalou Pacharnikou [...?] [...?] 1763." Pe f. [10r.], în textul grecesc al primei din cele două însemnări în greacă, identificăm,scris cu alfabet chirilic, numele "Toader": " kai tode pros tois allois konstantinou hyiou Theodorou tou megalou [..]tzari [?] Toader 1741 ethei en mini aprilliou [...?] himera 4." Pe aceeași filă, sea află o altă însemnare în limba greacă:"1744 dekembriou 12 himera 4 [...?] ti paraskevi [...?] to moreni." Citare: CANTEMIR, Dimitrie. Divanulu sau Gâlceava înțeleptului cu lumia sau giudețul s[u]fletului cu trupul. Iași: Athanasie Ieromonahul si Dionisise Monahulu, 1698.